„Să vă povestesc!
Vineri seara, mă îmbrac într-o rochie albastră și mă duc la Salina cu bulgări. Așa primisem indicații: să vin neapărat în rochie albastră, că era culoarea săptămânii. Bine, zic!
Eram invitată cu produsele mele, HERBALL, la un ”cerc de feminitate”. Cum sunt directă, ca să nu zic mai rău, îi spun doamnei care m-a invitat că sunt cam sceptică, dar vin. În sinea mea, îmi ziceam că n-o să particip la niciun cerc, că ce-mi trebuie mie discuții despre feminitate, că sigur o să fie chestia asta într-o încăpere separată și eu o să-mi văd de treaba mea, dar în rochie albastră nu mă costă nimic dacă mă duc. Și mă duc.
A fost prima oară când am intrat într-o salină. M-a izbit aerul sărat de la prima inspirație. Călcam cu încălțămintea protejată de botoșei din plastic (albastru) pe sare grunjoasă. Pereții – ”tapetați” cu blocuri mari de sare. Mi-a plăcut ideea de curățare a căilor respiratorii. Îmi simțeam buzele sărate deja, după mai puțin de jumătate de oră.
Până să-mi așez produsele pe o măsuță, încep să apară celelalte invitate. Mă uitam la ele cu ochi critic, de scorpie, să încerc să le descopăr nebunia. Erau, de fapt, toate, femei mișto, în două cuvinte. Toate pe la 30+, toate numai zâmbet, hai să facem poze, hai și acolo, hai și dincoace… discuții amuzante, fiecare dintre ele profesând sau exercitând pasiuni diferite, dar și asemănătoare într-un fel, cu puncte comune.
A început să-mi placă, mai ales după ce fiecare și-a spus povestea, cum a ajuns să facă ce face acum. Veronica face niște broșe din oglindă, în formă de inimă anatomică, nu inima aia, stilizată. Ți-o agăți în piept și se vede în ea cel care vorbește cu tine. Așa cum e: vesel sau trist, sincer sau fals. ”Cu inima la vedere”. Mi-a plăcut tare mult și ideea ei, și ea, cu totul. Transmitea o stare minunată de bine și de optimism. Am stat tot timpul hlizită, uimită de fetele astea, de sinceritatea lor și de puterea cu care reușeau să facă haz de întâmplările din viața lor.
Bun, și dincolo de povești, ce se mai întâmplă aici, că e clar că nu e doar atât?! N-am întrebat, doar am așteptat. Și răspunsul a venit, când ne-am așezat și am făcut câteva minute de meditație. Doamne, zic, n-am făcut niciodată așa ceva și eu nu cred în prostia asta. Închid ochii, țin palmele întinse, cu fața în sus și inspir pe nas, expir pe gură, încerc să mă concentrez, să văd ce se întâmplă.
Mă credeți? Mi-am simțit inima așa cum n-am simțit-o niciodată. Bine, știu unde e, știu cum bate, știu când am hipertensiune, dar așa, ca vineri seara, n-am simțit-o niciodată, fără să pun mâna în dreptul pieptului, fără să o văd la ecografie cum se mișcă. Meditația era chiar pentru inimă. Aveam să aflu mai târziu. Nu vorbisem cu nimeni înainte, nu știam ce urma să se întâmple. Nu știam nimic, dar aveam idei preconcepute, cu duiumul.
S-a încheiat printr-o mulțumire pe care i-am adresat-o inimii pentru că mă suportă, pentru că mă ajută, pentru că mă ține în viață și pentru tot ce am mai vrut eu, în mintea mea.
Apoi, am continuat cu poveștile. Mi-a plăcut mult și o basarabeancă, Irina Marchitan frumoasă ca Ileana Cosânzeana, adică așa cum îmi imaginam eu în copilărie personajul ăsta de poveste. Mi-a povestit, ca și când ne-am fi cunoscut de-o viață, despre părinții ei și despre niște experiențe care m-au uimit.
Poate că nu e bine că am scris asta. Poate mă veți judeca. Am stat două zile și m-am gândit la ce am trăit în acele câteva ore de vineri seara. La felul în care mi-am simțit inima și la felul în care am reînvățat că trebuie să fiu mulțumită și fericită cu ce am, să-i mulțumesc lui Dumnezeu în fiecare zi, dacă nu pot în fiecare clipă. Am stat, deci, și am reflectat dacă e bine să fac publică această experiență, albastră. Îți mulțumesc Elena Raducu MagicOne , pentru că m-ai invitat. Energia și zâmbetul tău o să-mi stea ceva vreme pe retină, te asigur!”
Îți mulțumesc din toată inima Narcisa, e cea mai frumoasa postare despre mine și despre cerc!
Asadar va astept pe 10 Iunie ora 16 la Cerc de feminitate in Indigo din Salina cu Bulgari